La această dată Carol al II-lea avea 18 ani iar Alexandru
Paleologu mai avea de aşteptat aproape 6 ani până să se nască. De aceea mă întreb dacă
într-o proprietate a Statului chiar ar fi putut funcţiona un bordel de care să
se bucure cei doi … Proprietatea statului este confirmată chiar și printr-o lege, adoptată în 1935, care a determinat modul în care acest imobil a fost
folosit de către Centrala Caselor Naţionale în partaj cu o instituţie ce părea
de propagandă – Oficiul de Educaţie a Tineretului Român.
Vreau să spun că mă îndoiesc că această educaţie ar fi fost una sexuală, cu laboratoare de aplicaţie practică de tip bordel. Totuşi, pe fotografia faţadei din 1941 este mare scris “Straja Ţării”, un fel de embrion al organizaţiilor de pionieri şi şoimi ai patriei din epoca “de tristă amintire” care a urmat după 30 decembrie 1947, ceva incompatibil cu tolerarea unei case de toleranţă, ca să zic aşa. Pe această fotografie se mai distinge încă numele Resch pe firma prăvăliei din dreapta intrării în pasaj. Despre Resch s-a documentat amănunţit prietenul Dan Roşca iar informaţiile ample despre casă (atât ca firmă cât şi ca imobil) sunt cuprinse în frumoasa lui carte “Amintirile Bucurestilor. Ceasornicari, giuvaergii si gravori”. Documentul din 1941 (proces verbal de inventariere a proprietăţii pentru constituirea cărţilor funciare) subliniază faptul că a existat o continuitate în exercitarea dreptului de proprietate a Statului de la preluarea sa în 1913 şi până la acel moment, cu utilizarea imobilului în interesul public al momentului. Or, utilizarea permanentă de către instituţii de drept public a acestui imobil ar fi exclus cu siguranţă existenţa unui bordel despre care ne spun istoricii virtuali anonimi dar de neocolit în căutările online. Ar trebui să-i dau domnului Theodor Paleologu “o leapşă” care se practica demult în blogosferă, cerându-i să spună cam când ar fi putut tatăl domniei sale să se bucure de serviciile presupusului bordel. Dar mai mult, ca fost ministru al culturii, m-ar interesa dacă ar putea să aibe vreo iniţiativă care să facă din această clădire “iconică” (cât detest acest cuvânt aiurea introdus şi folosit în oropsita limbă română contemporană !) un monument respectabil, aşa cum ar trebui să fie. O restaurare adevărată, dincolo de cosmetizarea faţadei, cred că s-ar impune.
Aşadar, date fiind aceste documente, mă mai întreb o dată cum ar fi putut funcţiona aici un bordel după 1913, care să fi fost închis abia în anul 1947, aşa cum ne spun toate “sursele” din marele internet, niciuna dintre aceste surse neindicând vreo dovadă care să vină în sprijinul unei asemenea afirmaţii. Aşa că hai să fim atenţi la ce informaţii utilizăm, de la cine le preluăm, mai ales acum, când “inteligenţa artificială” face ca prostia naturală a naţiei să fie din ce în ce mai accentuată şi asta într-un ritm din ce în ce mai alert. Să avem un an 2026 mai bun, în care să ne bucurăm mai mult de adevăruri decât de bazaconii pe care le-am numit cândva “adevăruri neadevărate” !
La mulţi ani!
.jpg)
